Situaţia politică din România ultimelor două săptămâni
a culminat cu o serie de schimbări operate de Parlament (Organul Reprezentativ
Suprem, conform Constituţiei), a cărui majoritate a iniţiat procedura de
înlocuire a şefilor celor două camere şi de suspendare a preşedintelui Traian
Băsescu.
Din nefericire, în acest timp, am auzit persoane care
au uzat de termeni cu încărcătură
istorică negativă, precum lovitură de stat, mineriadă parlamentară, puci şi
altele. Tare mult aş vrea să-i întreb pe cei ce îşi pun cuvinte grele în gură,
dacă au proprietatea lor, dacă ştiu semnificaţia acestora ?
Mă îndoiesc însă că aş putea să extrag de la aceştia
nişte explicaţii pertinente sau demne de luat în seamă. Subliniez faptul că
folosirea unor astfel de sintagme cu rolul de a le face celor de la Bruxelles
pielea de găină, ne plasează într-un spaţiu care nu are deloc de-aface cu
valorile democratice europene şi nu poate decât să ne facă rău.
Amintesc pleiadei de politruci „apărători” ai
interesului naţional, că o lovitură de stat nu este aplicată niciodată de către
Parlament, ci Parlamentului şi nicidecum de către o majoritate care îşi
foloseşte capacităţile prin vot.
Punctul culminant al acestor mutări iniţiate de Parlament
a fost suspendarea Preşedintelui Băsescu. Este pentru a doua oară când „Il
Pressidente” vine în faţa poporului după 3 ani de mandat, la fel cum domnii
fanarioţi se duceau cu mucarerul mare la Sublima Poartă, pentru a-şi confirma
domnia o dată la 3 ani.
Ca urmare a acestei decizii de suspendare, se convoacă
poporul la referendumul pentru a valida sau invalida demiterea preşedintelui.
Am întâlnit multe persoane care nu înţeleg adevăratul sens al referendumului,
confundând logica şi rolul său.
Trebuie înţeles faptul că referendumul îl pune pe
preşedintele suspendat să dea socoteală în faţa Ecclesiei populare.
Aud lucruri de genul „ dacă votez DA, iese Antonescu
preşedinte sau mai stiu eu cine”. Lucru total fals şi care vădeşte o lipsă absolută
de cunoaştere a mecanismelor democratice, întrucât după o eventuală demitere a
preşedintelui se organizează alegeri prezidenţiale, în urma cărora emanaţia
electorală a poporului va decide cine se duce la Cotroceni(fie el Antonescu,
Ungureanu, Diaconescu sau poate din nou Băsescu, cine ştie? :)) ).
O altă temă care-i preocupă pe unii cetăţeni este cea
a costurilor organizării unui referendum şi a alegerilor. Pentru ei este un
răspuns simplu: Democraţia costă.
Dacă nu ne convine ca 18 milioane de cetăteni să poată
să-şi expună părerea la vot, putem foarte simplu să punem în fruntea statului
doar o persoană care să ne conducă prin decrete, de una singură (că tot avem
experienţă în aşa ceva), astfel încât să nu mai cheltuim banii pe alegeri.
Pe lângă toate acestea, aş vrea să închei subliniând
importanţa pe care o are prezenţa la vot a fiecaruia dintre noi. Aceasta este
singura modalitate prin care intrăm în contact cu cei ce ne conduc şi, din
păcate, depindem în mare măsură de deciziile pe care aceştia le iau. Votul este
modalitatea prin care putem să-i sancţionăm pe cei ce ne-au minţit, sau să-i
răsplătim pe aceia care ne-au facut bine (categoria din urmă lipsind aproape cu
desăvârşire din clasa politică actuală).
