Completări lămuritoare

Situaţia politică din România ultimelor două săptămâni a culminat cu o serie de schimbări operate de Parlament (Organul Reprezentativ Suprem, conform Constituţiei), a cărui majoritate a iniţiat procedura de înlocuire a şefilor celor două camere şi de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.

Din nefericire, în acest timp, am auzit persoane care au uzat de termeni cu  încărcătură istorică negativă, precum lovitură de stat, mineriadă parlamentară, puci şi altele. Tare mult aş vrea să-i întreb pe cei ce îşi pun cuvinte grele în gură, dacă au proprietatea lor, dacă ştiu semnificaţia acestora ?

Mă îndoiesc însă că aş putea să extrag de la aceştia nişte explicaţii pertinente sau demne de luat în seamă. Subliniez faptul că folosirea unor astfel de sintagme cu rolul de a le face celor de la Bruxelles pielea de găină, ne plasează într-un spaţiu care nu are deloc de-aface cu valorile democratice europene şi nu poate decât să ne facă rău.

Amintesc pleiadei de politruci „apărători” ai interesului naţional, că o lovitură de stat nu este aplicată niciodată de către Parlament, ci Parlamentului şi nicidecum de către o majoritate care îşi foloseşte capacităţile prin vot.

Punctul culminant al acestor mutări iniţiate de Parlament a fost suspendarea Preşedintelui Băsescu. Este pentru a doua oară când „Il Pressidente” vine în faţa poporului după 3 ani de mandat, la fel cum domnii fanarioţi se duceau cu mucarerul mare la Sublima Poartă, pentru a-şi confirma domnia o dată la 3 ani.

Ca urmare a acestei decizii de suspendare, se convoacă poporul la referendumul pentru a valida sau invalida demiterea preşedintelui. Am întâlnit multe persoane care nu înţeleg adevăratul sens al referendumului, confundând logica şi rolul său.
Trebuie înţeles faptul că referendumul îl pune pe preşedintele suspendat să dea socoteală în faţa Ecclesiei populare.

Aud lucruri de genul „ dacă votez DA, iese Antonescu preşedinte sau mai stiu eu cine”. Lucru total fals şi care vădeşte o lipsă absolută de cunoaştere a mecanismelor democratice, întrucât după o eventuală demitere a preşedintelui se organizează alegeri prezidenţiale, în urma cărora emanaţia electorală a poporului va decide cine se duce la Cotroceni(fie el Antonescu, Ungureanu, Diaconescu sau poate din nou Băsescu, cine ştie? :))  ).

O altă temă care-i preocupă pe unii cetăţeni este cea a costurilor organizării unui referendum şi a alegerilor. Pentru ei este un răspuns simplu: Democraţia costă.

Dacă nu ne convine ca 18 milioane de cetăteni să poată să-şi expună părerea la vot, putem foarte simplu să punem în fruntea statului doar o persoană care să ne conducă prin decrete, de una singură (că tot avem experienţă în aşa ceva), astfel încât să nu mai cheltuim banii pe alegeri.

Pe lângă toate acestea, aş vrea să închei subliniând importanţa pe care o are prezenţa la vot a fiecaruia dintre noi. Aceasta este singura modalitate prin care intrăm în contact cu cei ce ne conduc şi, din păcate, depindem în mare măsură de deciziile pe care aceştia le iau. Votul este modalitatea prin care putem să-i sancţionăm pe cei ce ne-au minţit, sau să-i răsplătim pe aceia care ne-au facut bine (categoria din urmă lipsind aproape cu desăvârşire din clasa politică actuală).

Sfarsit si inceput...

E primul meu weekend petrecut in Bucuresti si incep sa descopar nenumaratele aspecte ale Micului Paris. In primul rand nu pot sa nu imi exprim incantarea fata de frumusetea zilelor astea de inceput de noiembrie.
Cu toate ca suntem, intr-o oarecare masura, obisnuiti cu un aspect bacovian al acestei perioade, iata ca asa-zisul sfarsit de toamna, mortuar, al naturii se transforma intr-o stare de reviriment combinat cu regret la nivelul fiintei umane. Deci, pot spune ca, „natura moare frumos”.
Ca sa trec la tenta urbana a postarii mele, am sa va povestesc putin despre contrastul dintre Bucurestiul de azi si ce a mai ramas din Micul Paris de alta data.

Vad cladiri vechi, dichisite, cu gust, de o frumusete rara, dar vad si cladiri sterese, blocuri construite, in „epoca de aur”, pentru muncitorime, care contrasteaza cu preafrumoasele noastre bijuterii.
Bucurestiul e un oras al contrastelor in mai toate domeniile. Am vazut meltenism si cultura, frumusete si prost-gust, oameni ciudati si oameni frumosi.

Dezvoltarea organica nesanatoasa a Bucurestiului ma face sa-l compar cu un obez, un oras de care nu s-a avut grija si care s-a transformat intr-un „Bolnav”. Poate de asta cetatenii bucurestiului au ales la primarie un chirurg :) .
Ca sa minimalizez un pic amploarea situatiei
(doar e orasul care m-a adoptat), haideti sa ne uitam la alte mari capitale si o sa vedem ca si acolo o sa gasim tot un amalgam de bune si rele. Dar se putea si mai bine. Mereu se poate mai bine.

Reduc scara urbanitatii si imi intorc privirea spre Curtea de Arges, exemplul clasic de oras de provincie.

Daca inainte sa incepem facultatea, multi dintre noi vedeam plecarea la studii ca o evadare din monotonia Curtii de Arges, iata ca acum provincialul oras ne cheama, din cand in cand, sa ne arate cate putin din caldura, amintirile, siguranta si tot ce ne e drag la el..

Toate astea ne fac sa ne detasam de ciudatii de la metrou, graba de pe strazi, imbulzeala din ratb,soferii melteni, aglomeratia de indivizi necunoscuti si griul foarte pregnant in zilele noroase din Bucuresti.
Cu totii, cred, ati avut senzatia aia de bucurie combinata cu un sentiment de siguranta, atunci cand ajungi in oras si incepi sa vezi fetele cunoscute, liceul sau bulevardul strabatut de atatea ori cu prietenii...

Ca sa va spun ceva si de facultate, am sa ma rezum la cateva cuvinte: citit, mult citit( SI INVATAT) timp putin, aproape mai putin ca intr-a 12-a, mici distractii, plimbari prin parc si... Bucuresti. Asa ca, cei care urmati in anul intai al studentiei, stati putin si ganditi-va la locul de bastina, la cat de frumos e la liceu, la familie, prieteni si profitati de toate.


by

Robert K.

Seven Pounds

Din cand in cand o sa mai scriu cate ceva si despre filme.
M-am gandit sa scriu despre "Seven Pounds",film care l-am vazut prin vara dar acum e si pe HBO.

Ce sa spun.....de la bun inceput va sfatuiesc sa nu va uitati  la filmu' asta daca sunteti "slabi de inger",pentru ca e un film foarte trist si care cu siguranta o sa va sensibilizeze,sau o sa va puna pe ganduri.

Din capul locului filmul incepe cu povestea tragica prin care trece personajului principal,Ben Thomas,jucat de Preatalentatul Will Smith.

Mai multe nu va spun pentru ca e complicat.Asa ca va las pe voi sa va spuneti parerile.Sunt sigur ca multi dintre voi la-ti vazut!

Romania vazuta de Cara

Au trecut 20 de ani de la “Revolutia” anticomunista din decembrie `89 si cea mai mare parte a romanilor, nu este multumita de tara in care traiesc.
Daca ne uitam la evolutia celorlalte tari din fostul “Bloc Comunist” de genul Ungariei,Germaniei de est,Poloniei,Cehiei,Slovaciei, am putea spune ca au evoluat si sunt niste exemple reusite,in ceea ce priveste implementarea democratiei,stabilitatea politica si schimbarea mentalitatii colective.


Intorcandu-ne spre Romania,din punctul meu de vedere idealurile mentionate mai sus nu se regasesc intru-totul in tara noastra.
Daca ne uitam la imaginea Romaniei in “afara” nu putem spune ca ne aflam langa tarile enumerate mai sus,sa nu mai vorbim de altele de genul Frantei,Regatului Unit,Spaniei etc. Dar sa ramanem cat de cat mai aproape de noi.


Probabil ca unele lucruri esentiale in dezvoltarea Romaniei nu au fost realizate,datorita proastei gestionari si a coruptiei pe care o regasim in Clasa politica si a celor care ne-au condus si ne conduc de 20 de ani incoace.
Asta ar fi un motiv si poate cauza principala a situatiei si a imaginii Romaniei.


Un alt motiv il constituie exemplul negativ pe care unii cetateni romani il afiseaza cand se afla pe teritoriul altor tari,care nu tolereaza astfel de exemple.Aici ma refer la problemele cauzate de unii dintre cetatenii romani in tari ca Italia,Anglia,Irlanda si altele,care sunt renumite pentru problemele pe care le-au avut cu cetatenii romani.


Aceasta imagine proasta se datoreaza in special,mediatizarii si evidentierii excesive a proastelor exemple de comportament,(care pana la urma nu este prezenta numai la noi)dar, care duce la afectarea imaginii celeilalte parti a cetatenilor romani, care este majoritara si care munceste cinstit si contribuie in mare masura la cresterea economica si la imbunatatirea traiului cetatenilor romani din tara.
Totusi putem spune ca unele progrese s-au facut.Cele mai importante fiind aderarea la “Uniunea Europeana” si la NATO.Macar din acest punct de vedere putem spune ca suntem alaturi de “Marile Puteri”.


In concluzie eu cred ca pentru ca Romania sa aibe o imagine mai buna in afara,dar mai ales in interior, trebuie sa inceapa sa se promoveze un alt model apropiat de cel al tarilor din U.E. si sa se demareze un proiect de dezvoltare nationala axat in special pe infrastructura.
Pana atunci nu va venii nici strainul sa investeasca in Romania,nici imaginea ei sa fie mai buna si nici noi n-o vom duce mai bine.

PS:Imi cer scuze k am scris cam mult!!!!

E actual...

Ma tin de cuvant si revin cu o noua postare.

Cu totii suntem de parere ca pentru generatia noastra cititul este un subiect tabu.Multi dintre noi citim doar daca ne spune profa ca daca nu venim cu ceva lecturat ne da 3, sau mai rar,ne loveste o stare febrila de citit.

Foarte putini dintre noi citesc o carte de placere si avem o motivatie;aceea ca avem cu ce sa ne umplem timpu',astfel incat sa nu citim.

Una dintre simptomele pomenite mai sus m-a lovit si pe mine saptamana trecuta si,m-am apucat sa citesc "Ciocoii vechi si noi",roman pe care p-a 10-a  n-am avut curiozitatea sa-l citesc desi trebuia.

Sincer romanu' asta m-a pus pe ganduri si m-a dus la concluzia ca subiectul principal al romanului,anume "ciocoismul"este destul de actual,numai denumirile s-au schimbat.

Si acum gasesti usor un Dinu Paturica, boschetar viclean dornic de imbogatire pe seama unui mare boier.Sigur aici vina nu o poarta numai "ciocoiu'",ci si marele Postelnic Andronache Tuzluc,care,tot cam asa s-a ridicat,prin viclenii si inselatori,dar care,la randul lui sfarseste nasol,inselat de zdreanta de Dinu Paturica pe care l-a primit la curtea lui,dandu-i o bucata de paine si intr-un final facandu-l mare vataf.

Sigur ca e nevoie si de o Chera Duduca,un fel de pitipoanca de companie a zilelor noastre,care sa-l ajute pe Dinu sa-si duca planul de ruinare a boierului la bun sfarsit,ceea ce intr-un final se si intampla.Finalul insa nu e fericit pentru niciunul dintre ei,Paturica fiind dus la ocna si dupa 7 luni trecand "In lumea celor drepti ",Andronache Tuzluc isi pierde mintile si moare, dupa ce-si pierde  averea ,iar amanta pleaca pana la urma cu un turc peste Dunare,cu tot ce furase de la boier alaturi de Paturica,insa,incrcand sa-l pacaleasca si pe turc sfarseste inecata in Dunare,dupa ce a fost legata intr-un sac.

Asta a fost ca o trcere in revista a actiunii romanului,insa ce vreau sa spun este ca si azi mai gasesti o pitzipoanca pe bune cu un mos,inteleasa cu sluga din casa sa-i toace averea sarmanului.

"Prima zi"

Uitandu-ma la Mircea Badea alaturi de tatal meu,asa ca un fulger mi-a venit ideea sa-mi fac blog.

De ce?Pai ca sa-mi exprim ideiile si trairile din viata cotidiana.

E 11 aprilie,ora 23:58 si nu prea am inspiratie asa ca de maine,sper,daca am timp,sa postez cate ceva pe Blogu' Meu.