E primul meu weekend petrecut in Bucuresti si incep sa descopar nenumaratele aspecte ale Micului Paris. In primul rand nu pot sa nu imi exprim incantarea fata de frumusetea zilelor astea de inceput de noiembrie.
Cu toate ca suntem, intr-o oarecare masura, obisnuiti cu un aspect bacovian al acestei perioade, iata ca asa-zisul sfarsit de toamna, mortuar, al naturii se transforma intr-o stare de reviriment combinat cu regret la nivelul fiintei umane. Deci, pot spune ca, „natura moare frumos”.
Ca sa trec la tenta urbana a postarii mele, am sa va povestesc putin despre contrastul dintre Bucurestiul de azi si ce a mai ramas din Micul Paris de alta data.
Vad cladiri vechi, dichisite, cu gust, de o frumusete rara, dar vad si cladiri sterese, blocuri construite, in „epoca de aur”, pentru muncitorime, care contrasteaza cu preafrumoasele noastre bijuterii.
Bucurestiul e un oras al contrastelor in mai toate domeniile. Am vazut meltenism si cultura, frumusete si prost-gust, oameni ciudati si oameni frumosi.
Dezvoltarea organica nesanatoasa a Bucurestiului ma face sa-l compar cu un obez, un oras de care nu s-a avut grija si care s-a transformat intr-un „Bolnav”. Poate de asta cetatenii bucurestiului au ales la primarie un chirurg :) .
Ca sa minimalizez un pic amploarea situatiei
(doar e orasul care m-a adoptat), haideti sa ne uitam la alte mari capitale si o sa vedem ca si acolo o sa gasim tot un amalgam de bune si rele. Dar se putea si mai bine. Mereu se poate mai bine.
Reduc scara urbanitatii si imi intorc privirea spre Curtea de Arges, exemplul clasic de oras de provincie.
Daca inainte sa incepem facultatea, multi dintre noi vedeam plecarea la studii ca o evadare din monotonia Curtii de Arges, iata ca acum provincialul oras ne cheama, din cand in cand, sa ne arate cate putin din caldura, amintirile, siguranta si tot ce ne e drag la el..
Toate astea ne fac sa ne detasam de ciudatii de la metrou, graba de pe strazi, imbulzeala din ratb,soferii melteni, aglomeratia de indivizi necunoscuti si griul foarte pregnant in zilele noroase din Bucuresti.
Cu totii, cred, ati avut senzatia aia de bucurie combinata cu un sentiment de siguranta, atunci cand ajungi in oras si incepi sa vezi fetele cunoscute, liceul sau bulevardul strabatut de atatea ori cu prietenii...
Ca sa va spun ceva si de facultate, am sa ma rezum la cateva cuvinte: citit, mult citit( SI INVATAT) timp putin, aproape mai putin ca intr-a 12-a, mici distractii, plimbari prin parc si... Bucuresti. Asa ca, cei care urmati in anul intai al studentiei, stati putin si ganditi-va la locul de bastina, la cat de frumos e la liceu, la familie, prieteni si profitati de toate.
by
Robert K.
